Cand Dacia 1300 devine arta Miercuri, 21 Martie 2007
Dacia 1300 este automobilul cu acel design unic ce a ramas in constiinta si imaginarul colectiv romanesc ca simbol generic al masinii. Repozitionata cu greu dupa ‘89, ca automobilul social al epocii comuniste, Dacia a avut, cu siguranta, cel mai mare fun club automobilistic din Romania. Posesorii de Dacia si-au manifestat iubirea tarzie prin renuntarea grea la automobilul tineretii. Inainte de a-si incheia istoria si de a iesi de pe scena stradala inspre ultimul drum catre cimitirul de masini, Dacia 1300 este recuperata ca tema de artistii romani tineri. Ba, mai mult, este subiect de disputa de atribuire, adjudecare si insusire a temei, de parca nu se poate face decat o singura lucrare-monopol cu un laitmotiv al peisajului urban comunist si de tranzitie. Designul Daciei 1300 si calitatile sale de semnificare par sa atraga reprezentarile artistilor. Lucrarea lui Vlad Nanca recent expusa ca interventie "in situ" la adresa metaforica "Boulevard Renault 12", de pe bulevardul Dacia, sediul Institutului Francez are trei componente: fotografie, instalatie si performance. Componenta fotografica infiinteaza diferite forme de afectiune si ingrijire ale automobilului Dacia de catre proprietar. Automobilul este imbracat in haine din material textil, intr-o afectiune umana parca pentru o fiinta vie. Relatia roman-Dacie este una organica, de vestimentatie motorizata. Imbracarea masinii arata ca o impachetare avant la lettre de Christo, ca o actiune de instalationism anonim personal si colectiv. IIntr-o interpretare sugerata de Marshall Mc Luhan, "masina a devenit carapacea, scutul protector si agresiv al omului urban si suburban". Practica romaneasca a imbracarii Daciei este impotriva curentului consumismului, fundamentata in grija pentru obiect, pentru fiinta de fier. Urmatorul pas al imaginarului proprietarului de Dacia ar fi putut deveni comunicarea cu masina (robotul), o forma de science-fiction romanesc. In reprezentarea instalatiei lui Vlad Nanca Dacia 1300 arata ca o "sculptura moale" de forma husei care o acopera in parcari. Este un gigantic been bag cu forma vintage. Apropierea fata de subiect este facuta cu acel gen de atractie pentru lucrurile retro care revin la moda o data cu amintirile unei lumi mono, alb-negru, lipsite de tehnologia digitala, insa pline de parfum analogic. Cea de-a treia componenta a interventiei in situ a lui Vlad Nanca este cea de performance. Actiunea stradala de a desena conturul Daciei cu creta pe trotuar a fost o continuare intr-o alta forma a unui proiect prezentat de artist in decembrie 2006 la Solitude Akademie, inspirat de cresterea numarului de masini si de consecintele acestui fenomen. Un alt proiect artistic inspirat de Dacia 1300 este cel al artistului stefan Constantinescu si al colaboratorilor sai Ana Maria Zahariade si Tom Sandqvist ce poarta titlul "Dacia 1300, generatia mea". Proiectul contine un film de 62 de minute si o carte de 140 de pagini scrisa de teoreticienii Ana Maria Zahariade si Tom Sandqvist, publicata la editura Simetria. Proiectul a fost realizat cu sprijinul The Arts Grants Committee si IASPIS, Suedia. Atat filmul, cat si cartea fac parte din Arhiva Nationala Audio-Video a Suediei. Filmul a fost cumparat in 2004 de Malmo Konstmuseum si este, din acelasi an, in arhiva Film Form, Stockholm. Proiectul a fost expus prima oara in octombrie 2003, la Norrkoping Konstmuseum, in Suedia. In mai 2004, filmul a fost prezentat in Romania, la Muzeul taranului Roman (Bucuresti), Vector (Iasi) si H’arta Timisoara). O Dacia 1300 a avut, prin circulatia ei, o prezenta figurativa banala, legata de productia unui imaginar stereotip. Nu a fost o masina moderna, dupa cum nu a fost una scumpa, pretioasa, a devenit un simbol al egalitatii lipsurilor, cu productie, facuta din putin care a durat insa mult. Asociata in ultima parte a vietii cu rugina, mirosul puternic de benzina, bordul cu intrerupatoare, ceasuri pentru turometru, vitezometru, scaunele cu huse de bile din lemn innodate pe sfoara si eventual paturi, stergatoare de parbriz si antene decorate cu capace de oua Kinder, consumul mare al rezervorului mare, imaginea Daciei 1300 a ramas in toate desenele manualelor de circulatie rutiera asociata cu ideea generica de masina.
Amelioration de l'habitat
Untitled tryptich 1 and 2
Untitled 1-5
Amelioration de l'habitat 
Drawing cars (work in progress) Episode II Bulevardul Dacia
1 comment:
sursa
http://www.romanialibera.ro/a90365/cand-dacia-1300-devine-arta.html
Cand Dacia 1300 devine arta
Miercuri, 21 Martie 2007
Dacia 1300 este automobilul cu acel design unic ce a ramas in constiinta si imaginarul colectiv romanesc ca simbol generic al masinii. Repozitionata cu greu dupa ‘89, ca automobilul social al epocii comuniste, Dacia a avut, cu siguranta, cel mai mare fun club automobilistic din Romania. Posesorii de Dacia si-au manifestat iubirea tarzie prin renuntarea grea la automobilul tineretii.
Inainte de a-si incheia istoria si de a iesi de pe scena stradala inspre ultimul drum catre cimitirul de masini, Dacia 1300 este recuperata ca tema de artistii romani tineri. Ba, mai mult, este subiect de disputa de atribuire, adjudecare si insusire a temei, de parca nu se poate face decat o singura lucrare-monopol cu un laitmotiv al peisajului urban comunist si de tranzitie.
Designul Daciei 1300 si calitatile sale de semnificare par sa atraga reprezentarile artistilor.
Lucrarea lui Vlad Nanca recent expusa ca interventie "in situ" la adresa metaforica "Boulevard Renault 12", de pe bulevardul Dacia, sediul Institutului Francez are trei componente: fotografie, instalatie si performance. Componenta fotografica infiinteaza diferite forme de afectiune si ingrijire ale automobilului Dacia de catre proprietar. Automobilul este imbracat in haine din material textil, intr-o afectiune umana parca pentru o fiinta vie. Relatia roman-Dacie este una organica, de vestimentatie motorizata. Imbracarea masinii arata ca o impachetare avant la lettre de Christo, ca o actiune de instalationism anonim personal si colectiv. IIntr-o interpretare sugerata de Marshall Mc Luhan, "masina a devenit carapacea, scutul protector si agresiv al omului urban si suburban". Practica romaneasca a imbracarii Daciei este impotriva curentului consumismului, fundamentata in grija pentru obiect, pentru fiinta de fier. Urmatorul pas al imaginarului proprietarului de Dacia ar fi putut deveni comunicarea cu masina (robotul), o forma de science-fiction romanesc.
In reprezentarea instalatiei lui Vlad Nanca Dacia 1300 arata ca o "sculptura moale" de forma husei care o acopera in parcari. Este un gigantic been bag cu forma vintage. Apropierea fata de subiect este facuta cu acel gen de atractie pentru lucrurile retro care revin la moda o data cu amintirile unei lumi mono, alb-negru, lipsite de tehnologia digitala, insa pline de parfum analogic.
Cea de-a treia componenta a interventiei in situ a lui Vlad Nanca este cea de performance. Actiunea stradala de a desena conturul Daciei cu creta pe trotuar a fost o continuare intr-o alta forma a unui proiect prezentat de artist in decembrie 2006 la Solitude Akademie, inspirat de cresterea numarului de masini si de consecintele acestui fenomen.
Un alt proiect artistic inspirat de Dacia 1300 este cel al artistului stefan Constantinescu si al colaboratorilor sai Ana Maria Zahariade si Tom Sandqvist ce poarta titlul "Dacia 1300, generatia mea". Proiectul contine un film de 62 de minute si o carte de 140 de pagini scrisa de teoreticienii Ana Maria Zahariade si Tom Sandqvist, publicata la editura Simetria. Proiectul a fost realizat cu sprijinul The Arts Grants Committee si IASPIS, Suedia. Atat filmul, cat si cartea fac parte din Arhiva Nationala Audio-Video a Suediei. Filmul a fost cumparat in 2004 de Malmo Konstmuseum si este, din acelasi an, in arhiva Film Form, Stockholm. Proiectul a fost expus prima oara in octombrie 2003, la Norrkoping Konstmuseum, in Suedia. In mai 2004, filmul a fost prezentat in Romania, la Muzeul taranului Roman (Bucuresti), Vector (Iasi) si H’arta Timisoara).
O Dacia 1300 a avut, prin circulatia ei, o prezenta figurativa banala, legata de productia unui imaginar stereotip. Nu a fost o masina moderna, dupa cum nu a fost una scumpa, pretioasa, a devenit un simbol al egalitatii lipsurilor, cu productie, facuta din putin care a durat insa mult. Asociata in ultima parte a vietii cu rugina, mirosul puternic de benzina, bordul cu intrerupatoare, ceasuri pentru turometru, vitezometru, scaunele cu huse de bile din lemn innodate pe sfoara si eventual paturi, stergatoare de parbriz si antene decorate cu capace de oua Kinder, consumul mare al rezervorului mare, imaginea Daciei 1300 a ramas in toate desenele manualelor de circulatie rutiera asociata cu ideea generica de masina.
Post a Comment